VERS. 3.

“Simplici corde meo sermones mei,”

subaudi sunt effundendi;

“et sententiam,”

id est non absque magni sensus pondere loquelam,

“labia mea pura [puram],”

id est omni simulatione carentia,

“loquentur.”

Hoc dicto sibi, ut putat, benevolentiam captat; sed hanc manifesta superbia polluit, dum arrogat sibi illam, quae magnae virtutis et magnae est laudis, simplicitatem locutionis.